Saturday, December 4, 2010

Noua poezie europeana - Poeme de Ivan Hristov in traducerea lui Claudiu Komartin



Poezii de Ivan Hristov 

                            Prezentare si traducere de Claudiu Komartin
   
    Ivan Hristov (n. 1978) este unul dintre artiştii bulgari cei mai originali şi mai substanţiali din ultimul deceniu. A publicat două volume de poezie: Bun-rămas pentru secolul XIX  (2001) şi Bdin (2004) şi pregăteşte un al treilea, din care am mai tradus câteva fragmente în româneşte. Absolvent al Facultăţii de Filologie de la Sofia şi doctor în Litere cu teza „Modernismul în literatura bulgară a anilor '20”, Hristov a susţinut lecturi şi a primit mai multe premii, în Bulgaria, Slovacia şi Croaţia, fiind, de asemenea, un excelent muzician şi compozitor, membru al trupei de etno-rock „Gologan”.
     Bdin (denumirea medievală a Vidinului) este construit ca povestea unui poet ajuns într-un purgatoriu al poeţilor, o lume-pe-dos în care personajul întâlneşte figuri legendare şi melosul specific al poeziei bulgare vechi, precum şi toposuri livreşti familiare (ajungând astfel să-şi melanjeze discursul cu diversele voci întâlnite, cărora le aduce astfel un elogiu viu, peste timp). 

   Bdin 

Dragă mamă,
am murit
dar nu am ajuns în rai
ci în Bdin.
Poştaşul trece adesea
pe bicicleta lui ruginită „Ukraina”,
aşa că, în ciuda tuturor
legilor,
vei primi ştiri
de la mine.
Adevărul e că
nu am ajuns nici aici prea departe,
căci n-am fost niciodată prea bun
la limbile străine.
Am rămas un poet.
Dar a fi poet printre muţi
e ca şi cum ai fi gropar
Dincolo.
(Apropo,
am văzut mormintele lui Levski şi Botev.)
Contemporanii mei
au devenit de mult clasici,
în vreme ce eu stau şi scuip
seminţe de floarea-soarelui
la marginea Canonului.
Altfel, am grijă de oile Ţarului,
câştigându-mi astfel pâinea de zi cu zi.
Am întâlnit două feluri de oameni.
Unii spuneau –
 „Vom abate râul pe-aici!”
Ceilalţi spuneau –
„Vom abate râul pe-acolo!”
Mintea mea era sfâşiată,
iar eu stăteam la mijloc
şi apa curgea
peste mine.
Ca şi înainte,
nu aveam nici un tovarăş.

Umblu de unul singur pe malul râului.
Privesc în amonte
aşteptând ca apa să-mi aducă
un dulap cu sertare,
o lumânare votivă,
un cuib în care să-mi fac o casă,
sau să dau de femeia
pe care o iubesc. 



  Bdin III

Dragă tată,
cred că acum
eşti în cer
de aceea te rog
când mă priveşti
de acolo
de sus
aprinde o lumânare
pentru mine
în biserica cerească
pentru că noi suntem
aici jos unde
unii au dat foc
bisericilor,
iar alţii
au ucis
sufletele.
 


  Bdin V 

Trebuie
să ne gândim
la lucruri bune
la lucruri frumoase
şi bune.
Câteodată
o iau înaintea
timpului meu.
Câteodată
aud o Voce:
„Aşteaptă,
Ivan,
nu te grăbi,
când timpul trece
cu o viteză ce
depăşeşte
dimensiunile omeneşti,
ea e egală
cu zero.”
Cel mai probabil
aceia care-au trăit în stres
sunt înclinaţi
către gânduri urâte.
Nu ştiu
cum măsoară istoricii
timpul,
dar ştiu cum poţi
să îmbătrâneşti
cu douăzeci de ani
într-o secundă.
„Aşteaptă,
Ivan,
nu te grăbi…”
Trebuie
să ne gândim
la lucruri bune
ştiind
că ele
ni se vor
întâmpla.



   Bdin - din istoria sunetului

hroo hroo hroo
hruh hruh hruh
hrah hrah hrah
hray hray hray
hree hree hree
hree hree hree
hray hray hray
hrah hrah hrah
hruh hruh hruh
hroo hroo hroo 



  Bdin IX
                   
    "A fost un vis, curtea tăcută a fost un vis,
                   şi doar un vis au fost cireşii înfloriţi!"

Îţi aminteşti, îţi aminteşti…
Scrisul e un remediu bun
pentru singurătate.
Vorbeşti în întuneric
ca şi cum ar fi cineva care te aşteaptă.
Îţi aminteşti...
În noaptea aceea
a fost cumplit...
Atâta timp mut, prelungit
alunecând
         picătură
                  cu picătură
                la canal.
Ploua sau ningea,
                 răsuflarea aburea
                            sticla.
Apoi am ascultat
                   Albinoni
                  pentru mult timp
pentru cumplit de mult timp
şi fiindcă mai târziu am înţeles
că Biologia e mai puternică
                 decât sensul,
mi-am turnat pe gât antibiotice.

Mi se părea
că sunt deja mort,
                    şi totuşi m-am trezit...
Să aluneci Dincolo
e atât de uşor –
ţine doar de unghiul luminii
          clic şi
mama mea cu buzele sfâşiate –
          tatăl meu
clic
tata bătând-o pe sora mea
          clic
e rândul meu
          clic
tatăl meu – şi atacul de inimă

Să aluneci Dincolo
e atât de uşor
Uneori mă întreb –
ce sens au avut
toate astea?
Îţi aminteşti?...



©2010 Claudiu Komartin
_________________________________
 
Iata si muzica trupei "Gologan" din care face parte Ivan Hristov:


Claudiu Komartin, scriitor si publicist roman, e autorul blogului literar Un anotimp in Berceni.


2 comments:

  1. ”Am rămas un poet.
    Dar a fi poet printre muţi
    e ca şi cum ai fi gropar
    Dincolo”
    .
    Unii spuneau –
    „Vom abate râul pe-aici!”
    Ceilalţi spuneau –
    „Vom abate râul pe-acolo!”
    Mintea mea era sfâşiată,
    iar eu stăteam la mijloc
    şi apa curgea
    peste mine.
    Ca şi înainte,
    nu aveam nici un tovarăş.


    Privesc în amonte
    aşteptând ca apa să-mi aducă
    un dulap cu sertare,
    o lumânare votivă,
    un cuib în care să-mi fac o casă,
    sau să dau de femeia
    pe care o iubesc.


    Bdin III

    Dragă tată,
    cred că acum
    eşti în cer
    de aceea te rog
    când mă priveşti
    de acolo
    de sus
    aprinde o lumânare
    pentru mine
    în biserica cerească
    pentru că noi suntem
    aici jos unde
    unii au dat foc
    bisericilor,
    iar alţii
    au ucis
    sufletele.


    Bdin V

    Trebuie
    să ne gândim
    la lucruri bune
    la lucruri frumoase
    şi bune.”

    Irina, casa ta are perdele de metafore!!

    ReplyDelete

Frunze de artar - Jurnal din Toronto