Tuesday, September 14, 2010

Invitat special: poetul Weyman Chan, Finalist at premiului national de literatura “Governor General’s Literary Award”


As vrea sa ii multumesc poetului Weyman Chan pentru ca a acceptat sa apara ca invitat special pe acest blog si pentru ca ne deschide usa propriului sau atelier literar intr-un dialog paralel arta-literatura.


 



Weyman Chan (CAN) este un poet din Calgary, ale carui poezii au aparut in mai multe antologii in Alberta in ultimele doua decade.
 

El a castigat premiul Stephan G. Stephansson  pentru prima lui carte de poezii Before a Blue Sky Moon (Inaintea unei luni de cer albastru).
 

Weyman Chan e finalistul prestigiosului premiu national de literatura  “Governor General’s Literary Award” si recipientul premiului “Acorn-Plantos People’s Poet Award” pentru cea de-a doua carte a sa de poezie Noise From the Laundry (Zgomot din spalatorie).
 

Noua lui carte, care va aparea in cadrul festivalului de carte Wordfest la Calgary, se intituleaza Hypoderm, o colectie de versuri usor apocaliptice.
Cand nu scrie versuri in toiul noptii, Weyman Chan poate fi gasit ziua in spatele unui microscop.



___

Imi pictez pomul
in vant.
Complotul vrea
sa elibereze
o molie exuberanta. Cetatean al alegoriei obisnuite,
sant fascinat de ignoranta, de toate nadejdile si refuzurile ei,
de priponirile ei
in lumina stelelor: santem
mereu aruncati inapoi
atunci cand credem ca santem
aproape.
 


___

O figura tanara dar trista m-a depasit pe drumul inzapezit.
Frigul a micsorat cadrul in care evoluam. Anul trecut.

A trebuit sa ne calculam respiratia, inainte sa ne incrucisam pe poteca ingusta
ca sa nu suflam fiecare in norul celuilalt.

E ceva aici. Depsre spatiul personal si efectul lui
vizibil. Amaraciune. Imi dau seama

ca sant totusi judecat de mine insumi prin ochii ei
retinuti, in disperare.

Nici distanta nici ceea ce stim nu pot schimba acest lucru.
Poate ca tot ce avem noi doi este timpul. N-am crezut

ca este ceva mai rau decat amaraciunea
care poarta mangaierea pe chipul tau.
 


___ 

Administrati-i sicofantului
un glosar de zgomote lingusitoare.

Puteti sa raspanditi manifeste roz
flacide, sau sa smulgeti

puterea de bani de pe floarea lui Neruda,
- tot miroase a vina alba, probleme

aboriginale printre domni distanti.
O natie incetoseaza intelesul alteia.

Siropul de artar mi se opreste in gatlej
cand vrem sa spunem ca reprezentarea e justa.

Fiecare are nevoie de un duh de animal
care are curajul de a se infatisa la tribunal

inainte ca judecatorul sa se transforme in
pisica. Nu-mi doresc nimic altceva decat

sa insel aceste labute
cu o fenta. Soarele n-are decat sa-mi linga
coitele.



___




Despre Weyman Chan -->link

1 comment:

  1. Ma bucur sa vad cum creste acest acest concept al tau Irina.
    Un nod de comunicatie intre arte prin care tu ne conduci cu multa sensibilitate si competenta.
    Sincere felicitari!
    Tatiana

    ReplyDelete

Frunze de artar - Jurnal din Toronto