Monday, September 27, 2010

O stea cazatoare



In momentul in care a creat primul set de schite pentru pictura monumentala, Luca intentiona sa include in tablou imaginea lui Tecumseh, conducatorul legendar al unei confederatii de triburi indiene, care s-au aliat in evenimentele premergatoare razboiului de la 1812 cu fortele britanice comandate de generalul Brock.

Dar in timp ce lucrul la pictura progresa, Luca a aflat ca de fapt Tecumseh nu a ajuns niciodata in regiunea care se afla in jurul Universitatii Brock astfel ca in versiunea finala a tabloului, Tecumseh – al carui nume inseamna ‘Stea cazatoare’ sau “Pantera ce strabate cerul” nu a mai aparut.

Tabloul include totusi o aluzie simbolica la Tecumseh. Intr-un detaliu, aflat in partea stanga a panoului redat mai sus, un razboinic indian arata spre cer, pe care pluteste o stea cazatoare, abia perceptibila in fundal. Razboinicul reprezinta, in mod emblematic pe fratele lui Tecumseh, Tenskwatawa, el insusi un conducator charismatic, supranumit profetul Shawnee, si care a jucat un rol essential in constituirea aliantei triburilor indiene. 
 
E interesant de notat ca o cometa a aparut in martie 1811  pe cerul de deasupra viitorul teatrelor de lupta in care s-a desfasurat razboiul de la 1812.

Wednesday, September 22, 2010

Sir Isaac Brock


In afara de figura care domina centrul unuia din panouri – pe care l-am numit in aceste posturi Calaretul albastru – mai exista si alti calareti in aceasta pictura monumentala.

Unul dintre ei este Sir Isaac Brock, de la care vine numele Universitatii Brock.

Nascut in 1769 in St Peter Port pe insula Guernsey din Canalul Manecii, Sir Brock a avut o cariera militara ilustra si a luat parte la mai multe batalii in Olanda, Caraibe si a participat, printre altele si la batalia de la Copenhaga, inainte ca Regimentul 49 de Infanterie, pe care il comanda, sa fie transferat in Upper Canada (colonie britanica al carei teritoriu corespundea cu ceea ce e azi teritoriul de sud al provinciei Ontario) in 1802.

In iunie 1812, cand a fost in mod oficial declarat razboiul dintre Statele Unite si Marea Britanie, Sir Brock era comandantul fortelor ce aparau Upper Canada.

In pictura monumentala creata de Luca, Sir Isaac Brock este reprezentat pe cal.

In conversatiile noastre pictorul canadian, care este autor al unui numar destul de mare de portrete, mi-a explicat dilema cu care s-a confronta in momentul in care se pregatea pentru aceasta lucrare. Luca stia de mai multe picturi in care aparea Sir Isaac Brock, dar nu stia cu certitudine care dintre ele era o reprezentare mai fidela.

Iata o imagine a lui Sir Isaac Brock pe care am gasit-o  la Wikipedia si pe care am adus-o aici.

Tuesday, September 14, 2010

Invitat special: poetul Weyman Chan, Finalist at premiului national de literatura “Governor General’s Literary Award”


As vrea sa ii multumesc poetului Weyman Chan pentru ca a acceptat sa apara ca invitat special pe acest blog si pentru ca ne deschide usa propriului sau atelier literar intr-un dialog paralel arta-literatura.


 



Weyman Chan (CAN) este un poet din Calgary, ale carui poezii au aparut in mai multe antologii in Alberta in ultimele doua decade.
 

El a castigat premiul Stephan G. Stephansson  pentru prima lui carte de poezii Before a Blue Sky Moon (Inaintea unei luni de cer albastru).
 

Weyman Chan e finalistul prestigiosului premiu national de literatura  “Governor General’s Literary Award” si recipientul premiului “Acorn-Plantos People’s Poet Award” pentru cea de-a doua carte a sa de poezie Noise From the Laundry (Zgomot din spalatorie).
 

Noua lui carte, care va aparea in cadrul festivalului de carte Wordfest la Calgary, se intituleaza Hypoderm, o colectie de versuri usor apocaliptice.
Cand nu scrie versuri in toiul noptii, Weyman Chan poate fi gasit ziua in spatele unui microscop.



___

Imi pictez pomul
in vant.
Complotul vrea
sa elibereze
o molie exuberanta. Cetatean al alegoriei obisnuite,
sant fascinat de ignoranta, de toate nadejdile si refuzurile ei,
de priponirile ei
in lumina stelelor: santem
mereu aruncati inapoi
atunci cand credem ca santem
aproape.
 


___

O figura tanara dar trista m-a depasit pe drumul inzapezit.
Frigul a micsorat cadrul in care evoluam. Anul trecut.

A trebuit sa ne calculam respiratia, inainte sa ne incrucisam pe poteca ingusta
ca sa nu suflam fiecare in norul celuilalt.

E ceva aici. Depsre spatiul personal si efectul lui
vizibil. Amaraciune. Imi dau seama

ca sant totusi judecat de mine insumi prin ochii ei
retinuti, in disperare.

Nici distanta nici ceea ce stim nu pot schimba acest lucru.
Poate ca tot ce avem noi doi este timpul. N-am crezut

ca este ceva mai rau decat amaraciunea
care poarta mangaierea pe chipul tau.
 


___ 

Administrati-i sicofantului
un glosar de zgomote lingusitoare.

Puteti sa raspanditi manifeste roz
flacide, sau sa smulgeti

puterea de bani de pe floarea lui Neruda,
- tot miroase a vina alba, probleme

aboriginale printre domni distanti.
O natie incetoseaza intelesul alteia.

Siropul de artar mi se opreste in gatlej
cand vrem sa spunem ca reprezentarea e justa.

Fiecare are nevoie de un duh de animal
care are curajul de a se infatisa la tribunal

inainte ca judecatorul sa se transforme in
pisica. Nu-mi doresc nimic altceva decat

sa insel aceste labute
cu o fenta. Soarele n-are decat sa-mi linga
coitele.



___




Despre Weyman Chan -->link

Sunday, September 12, 2010

Timp si spatiu: Peninsula Niagara



Spatiul acestei picturi monumentale e Peninsula Niagara in Ontario, Canada.

In stadiul lui initial – un ansamblu de schite in carbune pe panza – unul dintre panouri includea o priveliste aeriana in jurul Universitatii Brock si a podului Skyway de langa orasul St. Catherines.

Oricine a condus vreodata pe podul Skyway la 100 km/hr, caci asa are loc aceasta traversare in mod obisnuit, chiar si intr-o zi plina de polei si de furtuni de zapada, in miezul iernii canadiene, nu poate uita secunda de serenitate a peisajului si a apelor, zarite din varful podului,  in involburarea constanta a vanturilor, si in viteza miscarii.

Va fi interesat de vazut cum dubla natura a Peninsulei Niagara – miscarea tumultuoasa  (ca si apele cascadei Niagara) de orase si oameni si paclele de verde adormite deasupra potecilor printre vii si piste de biciclete – va aparea in final in pictura lui Luca.

“Timpul” acestei picturi istorice este o line continua care strabate memoria colectiva a Peninsulei Niagara: razboiul nord-american de la 1812 (detaliu - in imaginea de mai sus) – al carui bicentenar se apropie, timpurile moderne ale Universitatii Brock si ‘aici si acum’ al regiunii.

Intr-un post viitor voi scrie despre unele din figurile istorice  reprezentate in aceasta pictura monumentala.

Saturday, September 11, 2010

Un autoportret ascuns?



In panoul despre care am vorbit in postul anterior, cativa protagonisti, soldati in mars, reprezentati cu spatele, privesc undeva  “inainte”,  intr-un orizont pe care nu il descifram prea bine, dar care ne  intriga. O reactie aproape naturala e sa ne apropiem de tablou, ca sa intelegem unde se indreapta personajele, care par sa detina ‘cheia’ unor evenimente viitoare.

Personajele astfel reprezentate apar, ca voci ‘narative’ si ca o intruchipare a unui eu auctorial. Sau poate ca ele ne arata, asa cum mentiona Luca in discutiile noastre, ca nu stim intotdeauna cu certitudine cum s-au petrecut unele evenimente, si ca eforturile noastre de a explora trecutul  rezulta de fiecare data in unghiuri si puncte de vedere noi.

Puncte de vedere care m-au facut sa ma intreb daca personajul cu rucsac (in imaginea de mai sus) nu e un autoportret ascuns al pictorului.

Si daca nu cumva, cu tot efortul sustinut al literaturii si picturii contemporane de a aboli ‘eul narativ’, crampeie ale personalitatii artistilor nu rabufnesc, incifrate, si in surghiun, la suprafata lucrarilor lor.

Ma opresc la doua tablouri, arhi-cunoscute, in care am gasit similitudini cu pictura de mai sus si pe care m-am gandit sa le notez aici.

Primul e autoportretul lui Velasquez, din "Las Meninas", unde pictorul s-a plasat in coltul din stanga jos, cam in acelasi cadran cu personajul lui Luca. 


Al doilea tablou, e tabloul “Atelier de artist” al lui Vermeer de Delft, unde Vermeer s-a reprezentat cu spatele, cum apare si personajul din tabloul lui Luca.



Note:

Reproducerea tabloului lui Velasquez e preluata de la wikipeidia de --->aici.
Reproducerea tabloului lui Vermeer e preluata din articolul lui Rudolf Frieling  de --> aici  ale carui referinte indica “Netherlands | 100cm*120cm cm (W*H) | Archive / Collection: Kunsthistorisches Museum, Gemäldegalerie, Vienna”

Cuvantul "surghiun" l-am imprumutat dintr-un articol interesant al Cellei  -->aici

Thursday, September 9, 2010

Calaretul albastru



 Sa ne apropiem de una din sectiunile tabloului (deasupra). Ne aflam aici dupa sau inaintea unei batalii, poate un mars in timpul Razboiului nord american din 1812 cu armata britanica reprezentata in rosu iar cea americana reprezentata in albastru.

Un calaret albastru umple spatiul panoului central  - calaret si cal, intr-o miscara unitara, plina de energie, indepartandu-se in necunoscut.


Penelul lui Luca opreste miscarea calului, plina de nervozitate,  intr-un punct de calm aparent.



Un calaret albastru.

Un calaret albastru ce imi aminteste de tabolul cu acelasi nume de Kandinsky, un pictor ce credea ca albastrul trezeste in noi dorinta de infinit.

Tuesday, September 7, 2010

Glissando



Unul din principiile de baza in acest tablou de Bogdan Luca e organizarea in panouri verticale care sant aliniate in ceea ce o deliberata orchestrare de tranzitii tematice. Cele doua laturi ale fiecarui panou par sa se lipeasca perfect de panoul invecinat – si totusi nu exista o imbinare sau o tranzitie perfecta. Acest effect de “glissando” vizual creat de pictor reflecta ideea sa, accea ca istoria e o colectie de evenimente care sant reale dar care apar diferit in felul in care le re-actualizam de fiecare data, in felul in care le percepem ca o serie de ‘voci” ale  caror inteles incercam sa-l auzim, dar care e poate pentru totdeauna pierdut.

Conceptia lui Bogdan Luca e ca ceea ce noi numi “prezent” e mediat de imersiunea noastra continua in mediul erei digitale, de ecranele de TV si laptop omniprezente, de diluviul de imagini de pe YouTube si de fragmente de informatie, fiecare dintre ele concurand pentru atentia noastra supra-incarcata. 

 
Arta contemporana si felul in care noi o privim, ne sugereaza Luca, e modelata de interactia cu lumea digitala, care rareori dureaza dincolo de licaritul momentan al unui ecran.

Expozitia lui Bogdan Luca din iunie 2010, Unmoorings (Desprinderi) a constituit o investigatie in “cum functionam noi in lumea imaginilor? Ce se petrece cand imaginile de pe ecrane isi gasesc drumul pe panza unui tablou?” 

 
Paleta din Unmoorings (Desprinderi) era un amestec de albastru profound, albastru ceresc din panoplia lui Giotto, roz, rosu, alb, lilas si umbre de negru. Luca a ales aceste culori bazat pe studiul sau in schema de culori RGB, ceea ce i-a daruit culori ale carori tente iluminate de un fundal ascuns dau culorilor un aer de stranie levitatie. (Ganditi-va la culorile din nuferii lui Monet, pentru o secunda).
Aceeasi paleta aeriana si plutitoare isi gaseste locul  si in noua lui  pictura monumentala.

                                         Pictura de Bogdan Luca din Unmoorings (Desprinderi) - iunie 2010

Geneza I


Am vizitat studioul lui Bogdan Luca la sfarsitul lui August 2010. Era o seara racoroasa; o burnita deasa se cernea deasupra cladirilor de la West Marine, unde Luca isi asezase studioul pentru creatia lui cea mai recenta: o pictura monumentala.

Studioul, un spatiu inalt si larg, luminat ‘a giorno’ de neonuri, mi s-a parut gri in intregul lui cuprins, o incapere rece si spartana, de ai carei pereti se sprijieau cinci panouri mari.

Raspandite pe podea -  bidoane de vopsea, schite, pensule, carbune, cutii, un ventilator, si intr-un colt, un singur scaun.

Pe masura ce avansam in conversatie -  un schimb rapid de replici, in care saream de la una la alta -  am inceput sa inteleg, treptat-treptat ce se intampla cu pictura. 




Cele cinci panouri la care Bodgan lucreaza, vor deveni unul in final, o panza mare de approx. 2.6 m pe 18 m, care va include, intr-o redare simbolica, evenimente cheie si figure importante din istoria peninsulei Niagara, a razboiului de la 1812, pe primul presedinte al univeristatii Brock, James Alexander Gibson, si o vedere de sus a regiunii din jurul Universitatii Brock.


Dar unde sa incepi?
Detaliile pe care Bodgan mi le dadea, cu vadita bucurie, in ceea ce mie mi se parea o viteza ametitoare, erau aproape coplesitoare. 


Eu as fi vrut mai  intai sa ma uit la panouri, sa petrec cateva clipe in proximitatea luminoasa a culorilor si langa miscarea plina de energie a unui calaret albastru si a calului sau, care se indepartau in necunoscut, in centrul unuia din panouri.



In minutele care treceau foarte repede am descoperit ca exista o armonie unitara in panouri, de la panoul cu calaretul albastru, primul pe care Luca il terminase, pana la ultimul in care  schitele erau de riguer.

Si in momentul in care eram gata sa pasesc afara din atelier, in ceea ce acum era aproape o bezna profunda aproape de lacul Ontario, o imagine mi-a rasarit in minte.
Degetele usor desfacute pe tavanul Capelei Sixtine, o pictura care reprezinta o alta geneza, dar totusi tot o geneza artistica.


Frunze de artar - Jurnal din Toronto