Sunday, January 10, 2010

Identitatea Algonquina





Adânc al pădurii pe care îl adună răsăritul
în cantecul distant al norilor
traversati de torente închise.

Vânturi gri.

Arlechini bleu, insule şi lacuri in distanţele măsurate
de flotila visurilor ce mă depăşesc
în canoe.

Un nai de arţari, fulgi de zăpadă  strâmţi
şi murmurul pe care îl aud inukshuk-i, de granit roz,  omuleţi de piatră
fără regrete

în echilibru dur din parcul Algonquin.

Coroana frunzelor, firele de rocă înca mai ştiu
lespezile de mare inversată,
acoperită de corola verde a Parcului  Algonquin,
  printre care avansăm in virtutea  mişcărilor de arbori,

in virtutea unghiurilor noastre de vedere,
mereu alunecatoare.


1 comment:

Frunze de artar - Jurnal din Toronto